Austria: șoseaua panoramică Großglockner Hochalpenstraße

Austria: șoseaua panoramică Großglockner Hochalpenstraße
 

Landuri Salzburg / Kärnten

Deschisă circulației în 1935, cu o elevație maximă de 2504 metri, șoseaua alpină cu taxă Grossglockner este una dintre rutele care merită să-i fie dedicată cel puțin o zi întreagă (obligatoriu senină!). Noi am parcurs-o plecând din Zell am See (așadar din landul Salzburg), de unde, la câțiva kilometri am intrat pe șoseaua transalpină (numită oficial B107) în dreptul satului Bruck. Am trecut prin Fusch și pe lângă Wildpark Ferleiten, pentru a ajunge la poarta de taxare (biletul de o zi este 35 euro pentru o mașină), de unde începe traseul turistic propriu-zis. Pe dreapta apare panorama piscurilor de peste 3000 metri, Hoher Tenn 3368 metri, Grosses Wiesbachhorn 3564 metri... Pe măsură ce drumul urcă, din loc în loc sunt amenajate puncte de informare, expoziții, locuri de joacă și excursii (la 1620, 1850 metri), serpentinele sunt încă în pădure, peisajul este deocamdată de tip montan obișnuit. Nu oprim, știind că sunt lucruri mai interesante de văzut.

După ce trecem pe lângă Wilfried-Haslauer-Haus (sau Haus Alpine Naturschau, muzeu alpin la 2260 metri), peisajul începe să devină spectaculos, parcurgem în serpentine largi un imens gol alpin Oberes Naßfeld și, cu vreo sută de metri înainte de a ajunge la Fuscher Törl (2482 m.), oprim într-o parcare dotată cu restaurant, de unde avem cele mai spectaculoase imagini panoramice din partea de nord: asupra serpentinelor parcurse ca și asupra segmentului următor al șoselei, marcat de monumentul-memorial al lui Clemens Holzmeister (dedicat celor care și-au pierdut viața în timpul lucrărilor).

Austria

Vedere de la Fuscher Törl spre serpentinele care urcă pe Oberes Naßfeld, cu muzeul Alpine Naturschau la 2260 metri (stânga jos). În dreapta-sus, vârful Edelweiss-Spitze (2571 m.)

Austria

Vedere din parcare (2430 metri) spre Fuscher Törl și memorialul profilat pe masivul înzăpezit Fuscherkarkopf, cu cele două vârfuri caracteristice ale sale: Hauptgipfel - 3331 metri și Nordwestgipfel – 3252 metri.

Din parcarea Fuscher Törl, pornește o ramificație a B107, un drum îngust lung de numai 2 kilometri (interzis autobuzelor), care ne urcă abrupt (maxim 14%) în serpentine strânse pe cel mai înalt vârf cu acces auto de pe traseu, Edelweiss-Spitze (2571 metri). Oprim în mica parcare de pe vîrf (deservită de Edelweißhütte, o cabană cu restaurant și magazine), și urcăm în turnul oval de observație (Aussichtsturm) pentru a profita de o panoramă unică la 360° asupra a 37 munți de peste 3000 metri înălțime și a 19 zone de ghețari.

Austria

Vedere din turnul de observație al parcării Edelweiss-Spitze spre restaurant și mai mulți treimiari cu vârfurile în nori (în stânga Breitkopf - 3151 m., iar în dreapta Hohe Dock - 3348 metri).

Austria

Vedere de pe Edelweiss-Spitze spre piramida vârfului Brennkogel - 3018 metri cu Kogel - 2938 m. (în stânga, în spatele cărora se ascunde Grossglockner), și spre Fuscherkarkopf - 3331 m., în dreapta. În centru se vede Fuscher Törl, în stânga parcarea de unde am urcat aici, iar în dreapta-jos serpentinele de pe Oberes Naßfeld.

Austria

Vedere de detaliu de pe Edelweiss-Spitze spre memorialul de la Fuscher Törl, și drumul B107 care ocolește promontoriul și coboară în stânga spre lacul Fuscher.

Revenim la parcarea Fuscher Törl, de unde putem studia, spre stânga, perspectiva șoselei pe care urmează să o parcurgem în minutele următoare, cu coborârea spre lacul Fuscher și drumul până la trecătoarea Hochtor (2504 metri). 

Austria

Vedere a coborârii spre lacul Fuscher (centru) cu continuare spre tunelul de la trecătoarea Hochtor (săgeata roșie).

Plecăm așadar, ocolim promontoriul Fuscher Törl, de unde începem coborârea spre Fuscher Lacke (2262 metri); relieful devine dintr-o dată mult mai blând, astfel că oprim la lac pentru o pauză de relaxare și alimentare...

Austria

Lacul Fuscher cu vechea cabană pentru paza șoselei (azi cu expoziția istoricului construcției "Bau der Strasse"). Sus în stânga se vede parcarea Fuscher Törl iar sus central Edelweiss-Spitze.

Austria

Restaurantul de lângă lac, Mankei-Wirt, în arhitectura specifică locului. Predomină în decorații, sculpturi, tema marmotei... vom înțelege curând de ce.

Continuăm drumul și la câteva sute de metri trecem prin tunelul de 311 metri din trecătoarea Hochtor (2504 metri), cel mai înalt punct al șoselei propriu-zise, locul de trecere din landul Salzburg în Carintia. La puțini kilometri după pas, se ramifică din B107 spre dreapta, o adevărată "Hochalpenstraße", care ne duce la cel mai important obiectiv al zonei: ghețarul Pasterze (Pasterzengletscher). Cu cei 8 km lungime ai săi, este încă cel mai mare ghețar din Austria, în ciuda scăderii sale continue cu 10 metri pe an. Cel mai bun loc pentru explorarea zonei este punctul terminus al șoselei, istoricul Kaiser-Franz-Josefs-Höhe (2369 metri, numit așa în onoarea vizitei imperiale din 1856, an în care acest loc se afla practic pe marginea ghețarului !), unde în timpurile moderne a fost amenajată Nationalpark Platz, o piață betonată cu o parcare vastă etajată, restaurant și spații multimedia informative. De aici de deschide o primă perspectivă asupra ghețarului și vârfurilor muntoase adiacente (în față: Johannisberg – 3460 metri, iar pe latura stângă impunătorul Grossglockner – 3798 metri).

Austria

Vedere clasică a ghețarului Pasterze de la nivelul parcării, cu Grossglockner în stânga și Johannisberg în fundal. În dreapta jos, scările care coboară spre Gletscherbahn.

Austria

Gletscherbahn-ul văzut de la stația superioară... Jos începe poteca ce coboară (mult) până la nivelul de azi al mării de nisip și pietriș ce acoperă ghețarul.

Din parcare, coborâm cu așa-numitul Gletscherbahn (construit în 1963), o cabină pe șine, până la locul unde se găsea suprafața ghețarului în anul 1960; de aici mai sunt de coborât cel puțin 300 metri pe lângă panouri care ne indică scăderea nivelului ghețarului din zece în zece ani... motiv de reflecție asupra încălzirii globale (care este totuși un proces istoric geologic independent de voința umană și are prea puțin de-a face cu spray-urile noastre zilnice) a cărei efecte le vedem și le înțelegem acum practic. La nivelul de jos se întinde o mare de nisip, pietriș și apă murdară, un strat protector care acoperă gheața de dedesubt.

Austria

Imediat după ieșirea din Gletscherbahn, începem coborârea pe o potecă amenajată cu trepte de lemn. Fotografia este făcută de la nivelul ghețarului din anul 1965!!

Austria

Nivelul ghețarului în anul 1990. Și mai e mult până jos...

Austria

Și am ajuns la nivelul ghețarului în anul 2010... Mai e puțin până jos, dar aici se termină poteca amenajată și continuarea e pe proprie răspundere.

Ne imaginăm ghețarul sub noi, privim în depărtare în fața noastră partea sa vizibilă (accesibilă pe cont propriu și pe riscul călătorului, deși poteca neamenajată nu pare deloc dificilă); nu avem timp de o astfel de plimbare, așa încât revenim la cabină, urcând în sens invers poteca și scările amenajate.

Din parcare, sunt disponibile mai multe trasee de excursii; Gamsgrubenweg este prea lung (cca. 2,5 ore), astfel încât ne umplem timpul rămas până la venirea serii cu o plimbare ușoară pe Panoramaweg Kaiserstein, o potecă ce pleacă din șosea pe lângă Panorama Restaurant, continuă pe lângă Kaiser-Franz-Joseph Haus (alt restaurant) până la turnul de observație Wilhelm Swarovski. De-a lungul întregii poteci, ghețarul este în stânga, sub noi, ceea ce ne perimite să-l observăm din diferite perspective. O putem numi și poteca marmotelor – obraznice și curioase, rozătoarele pot fi văzute cam peste tot prin iarbă, o aglomerație de astfel de vietăți greu de găsit în altă parte.

Austria

Vedere din dreptul restaurantului Panorama; în dreapta, parcarea, stația superioară a Gletscherbahn și alternativa la acesta: treptele care coboară spre ghețar.

Austria

Murmeltier – una din marmotele care mișună peste tot pe lângă șosea și poteca panoramică.

Austria

Vedere de pe Panoramaweg: jos șoseaua, iar sus-dreapta observatorul Swarovski (de unde se poate vedea cu lunete în detaliu vârful Grossglockner).

Austria

Din Panoramaweg, o potecă urcă până la Kaiserstein, unde găsim o statuie a Împăratului Franz Joseph (ridicată în 1992). Este probabil unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere.

De la observatorul Swarovski se coboară rapid pe acoperișul parcării supraetajate. Seara se apropie, așa că e momentul să părăsim și noi zona, îndreptându-ne spre următoarea cazare. Ne întoarcem pe același drum până în B107, pe lângă lacul de acumulare Stausee Margaritze, construit în 1953 la nici 2 kilometri aval de Pasterze (colectând apa rezultată din topirea ghețarului) și mai oprim pentru o scurtă vizită în ultima localitate a șoselei alpine, Heiligenblut (1301 metri, în traducere Sângele Sfânt), sat dezvoltat în jurul bisericii gotice de pelerinaj Hl. Vinzenz, a cărei siluetă profilată pe munții Grossglockner este de altfel emblematică. Pentru cei cu mai mult timp la dispoziție, merită făcută o ascensiune cu telefericul din Heiligenblut până pe Schareck, punct de belvedere la 2600 metri de unde pot fi admirate 40 vârfuri de peste 3000 metri din Parcul Național Hohe Tauern!

Austria

Pasterze: Lacul de acumulare Margaritze și bisericuța Sturmkapelle (1926), în spatele căreia se putea zări cândva albul ghețarului (acum doar în fotografii vechi).

Austria

Heiligenblut: biserica Sfântul Vincențiu (sec. XV) în razele înserării.

Austria

Heiligenblut: Hotelul Poștei, arhitectură specifică zonei alpine.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.