Acapulco - un vis împlinit

Acapulco - un vis împlinit
 

Acapulco, oraş care aparţine statului Guerrero, Mexico este şi cel mai mare port cu ieşire la Oceanul Pacific. Se află la o distanţă de aproximativ 400 de km de capitală şi cuprinde cea mai mare parte de litoral din întregul Mexic. Ştiind că avem ceva distanţă de parcurs, plecăm pe la 8 dimineaţă pentru că vrem să ajungem devreme ca să apucăm să ne bucurăm de plajă şi de soare. Marele meu noroc este că o să fiu însoţită de prietenii mei mexicani şi astfel o să aflu şi o să văd mult mai multe decât aş fi făcut-o ca un simplu turist.

În drumul nostru trecem prin Cuernavaca, capitala statului Morelos, un oraş destul de mare şi foarte frumos. Am fost impresionată să văd atâta vegetaţie şi păduri, neaşteptat de multe pentru această zona. Mi-ar fi plăcut să petrecem mai mult timp şi aici dar eram conştientă cât drum mai avem de parcurs până la destinaţia propusă.

Într-un final am ajuns şi suntem întâmpinaţi bineînţeles de briza oceanului. Nu ştiam unde să mă uit mai întâi, în dreapta noastră se aflau multe golfuleţe, apoi palmierii de toate dimensiunile cât vedeai cu ochii, diverse clădiri care mai de care mai impunătoare. Pentru mine, a fost primul contact cu oceanul şi simţeam că trăiesc un vis devenit realitate.

Ritualul gastronomic pe o plajă liniştită de pe malul oceanului

Bineînţeles că după ce am străbătut oraşul, ne-am oprit la o plajă cunoscută de ei şi nu atât de populată, cu câteva mese de lemn şi umbrele de bambus. Ştiam că o să mă bucure acest peisaj dar nu mi-am închipuit că o să mă cuprindă aşa senzaţii puternice. M-am descălţat cât de repede am putut şi am fugit efectiv în apă ca un copil, vroiam să fac cunoştiinţă cu valurile oceanului. Nu mai îmi trebuia nimic altceva, nici mâncare, nici băutură doar să stau pur şi simplu să conştientizez ce mi se întâmplă.

Au comandat o tavă de scoici care se mâncau crude, cu puţin praf de ardei iute peste şi bineînţeles că mi-am făcut curaj şi am gustat şi eu. Trebuiau efectiv sorbite şi date peste cap, gustul era foarte ciudat, dar că şi experienţă merită încercat. Alături de asta ne-au adus fiecăruia câte o nuca de cocos cu câte un pai şi astfel am avut marea plăcere să beau şi sucul de cocos direct din fruct, suc care avea un gust extraordinar de bun. După ce fiecare şi-a terminat băutura, am primit bucăţele mici tăiate şi înfipte cu scobitori pentru a savura şi fructul în sine care a fost la fel de bun, iar eu personal gustul l-am asemuit cu sâmburii de caisă puţin cruzi. Am stat ceva timp pe plaja respectivă, mai ales că vroiam să prindem apusul de soare şi trebuie să recunosc că a fost cel mai frumos apus pe care l-am văzut vreodată. Cu siguranţă o să îmi rămână întipărit foarte mult timp de acum încolo.

Viaţa de noapte plină de surprize în Acapulco

E momentul să ne despărţim de acest peisaj minunat şi să mergem către hotel să ne cazăm. Au optat să stăm la Hotelul Casa Inn de 4 stele şi bineînţeles că am mers pe mâna lor. Condiţiile sunt foarte bune, începând cu camera în sine şi panorama din balcon, până la mâncare şi piscină exterioară a hotelului, iar preţul pe o noapte a fost 60 $, ceea ce mi s-a părut un preţ foarte bun. E timpul să şi mâncăm ceva şi vor să mă ducă să încerc ceva specific chiar din Acapulco. Este vorba de o supă de culoare verde care se numeşte pozoles, foarte renumită în statul Guerrero şi este făcută cu seminţe verzi de dovleac. A mea a fost cu pui, dar mai există varianta cu porc sau curcan, iar supa mai poate fi albă sau roşie, însă ceea ce conţine pozoles indiferent de culoarea aleasă este păsat de porumb, care se face din boabe uscate de porumb alb.

După ce am luat cina, am plecat în plimbare prin oraş, să fac cunoştinţă şi cu viaţa de noapte în Acapulco, care este renumită ca fiind una explozivă. Am intrat într-un club care se află pe plajă şi ne oferea o panoramă minunată cu oraşul plin de luminiţe. Am băut o pina colada şi am dansat pe muzica lor destul de diversificată, de la salsa şi merengue la dance şi house. După puţin timp a venit o trupă de băieţi care a făcut un spectacol pe cinste cu făclii de foc chiar pe marginea oceanului şi iată că în acest mod se încheie prima mea zi în acest oraş minunat şi atât de lăudat.

Un răsfăţ total atât pe plajele comerciale, cât şi pe cele izolate

A doua zi, după ce am luat bogatul mic dejun la hotel, ne-am îndreptat către altă plajă, dar de data asta mult mai aglomerată. Cât vedeam cu ochii erau hoteluri foarte înalte, şezlonguri, umbrele, iar nisipul mult mai dur decât celălalt. Mi-am dat seama că este o plajă comercială, din moment în moment se plimbau domnii care vindeau suveniruri, mâncare, băutură, dulciuri şi aveai chiar posibilitatea de a primi un masaj profesional pentru doar câţiva pesos, chestie de care am profitat şi eu ca să o pot numi relaxare totală.

M-am bucurat iarăşi de înotatul în ocean, m-am luptat cu valurile şi am avut parte de încă o supriză plăcută. Aveai posibilitatea să faci parasailing cu 50$ şi bineînţeles că am spus da, vreau să încerc şi asta. Astfel că, a venit un domn, mi-a explicat ce şi cum trebuie să fac, ce instrucţiuni trebuie să urmez, am îmbrăcat echipamentul adecvat şi apoi barca a plecat în larg, eu înălţându-mă deasupra oceanului. Mă îndepărtam tot mai mult şi mă ridicau tot mai sus astfel încât peisajul şi sentimentul care a pus stăpânire pe mine a fost unul pe care nu îl pot descrie în cuvinte. Se vedea întreg oraşul, oceanul era la picioarele mele, iar în stânga aveam o multitudine de clădiri înalte de forme diferite, cu alte cuvinte o altă experienţă unică.

De aici am plecat să mâncăm pe o altă plajă cunoscută de ei, dar de data această una foarte retrasă cu multe umbrele din bambus şi hamace, cu nisip foarte fin şi alb. Pe drumul care duce către plajă se văd cocotieri de o parte şi de alta şi există un singur restaurant cu un perete plin de poze cu actori foarte cunoscuţi care de-a lungul timpului au avut numeroase filmări aici. În apă nu e recomandat a se intra pentru că sunt multe vârtejuri, iar valurile într-adevăr sunt imense, deci clar un loc ideal pentru iubitorii de surf.

Am mâncat un platou cu peşte imens şi delicios iar mai apoi, ca seară să fie perfectă am primit o altă ofertă, de a ne plimba cu calul pe plajă. Fără să stau pe gânduri am spus da! Nu m-am văzut niciodată în acest tablou, călărind pe malul oceanului la apus de soare pe nisipul fin şi înconjurată de cocotieri şi umbrele de bambus.

Întreagă experienţă numită Acapulco a fost una incredibilă şi acum pot să fiu de acord în totalitate cu cei care spun că oraşul are ceva special, că nopţile aici sunt foarte animate şi că plajele sunt unice fiecare în felul lor astfel încât pot satisface cererea oricărui tip de turist.

Poze deosebite din Acapulco


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.