3000 de km cu motocicleta prin muntii Alpi

3000 de km cu motocicleta prin muntii Alpi
 

Destinatia a fost o intreaga arie geografica intinsa pe teritoriul a 3 state si a catorva provincii autonome sudtiroleze, este vorba de muntii Alpi pe care pasiunea noastra pentru aventura pe doua roti ne-a purtat in zigzag cale de 3000km , incepand din Austria, continuand cu Elvetia si in final provinciile autonome italiene din zona Bolzano - Cortina D`Ampezzo.

Mai concret circuitul nostru a pornit din statiunea Austriaca Villach, apoi valea Gastein cu tunelul feroviar si statiunea Bad Gastein, paradisul motociclistic numit circuitul Glosglockner din parcul national Hohe Tauern, apoi spre vest prin Lienz, Dobiacco, Brunico, in sud apoi prin pasurile Stalle si Sarentino am ajuns la Bolzano, din nou spre nord prin pasul Mendola catre Merano, apoi intram in Elvetia prin pasul Fuorn, continuam cu pasul Fluella de unde coboram in statiunea Davos, apoi catre principatul Lichtenstein.

Urmam in continuare drumul spre vest prin Klausenpass, apoi facem splendidul circuit de pasuri elvetiene Sustenpass, Grimselpass si Furkapass, pentru a cobora apoi spre sudul Elvetiei la Bellinzona, aproape din nou de granita cu Italia. Urcam insa din nou in nord prin Mesocco spre pasul Sant Bernardino si ne indreptam in zigzag spre St. Moritz prin pasurile Splugen si Malojapass. Trecem prin St Moritz si urcam pe Julierpass si punem apoi hotarat cap compasul spre Italia, asa ca urcam prin Pontresina spre Albulapass si intram in Italia prin Passo del Bernina.

Apoi ne indreptam spre Stelvio si trecem passo Eira si apoi celebrul pas Stelvio, pentru a ne indrepta in continuare spre circuitul celor 5 pasi din Dolomiti, apoi trecand prin pasul Falzarego coboram in statiunea Cortina D` Ampezzo. Apoi o plimbare in pasul Tre Croci , coboram in Belluno, o escala la Venetia si apoi incheiem circuitul la Villach.

E greu sa apreciez ce mi-a placut mai mult din aceasta tura densa avand ca tematica Alpii. Cred ca am primit ceea ce am asteptat si anume o imagine panoramica a acestui colt de lume, de la semetia vagneriana asi zice a piscurilor din masivul Hohe Tauern, la culorile superbe ale versantilor din Grimselpass, limpezimea de clestar a lacurilor glaciare elvetiene si peisajul de poveste al asezarilor lor montane si nu in ultimul rand crestele plesuve si rosiatice ale Dolomitilor.

Deasemenea din punct de vedere al diversitatii civilizatiilor, m-a impresionat ordinea curatenia si buna randuiala in special in Austria, calmul si detasarea elvetienilor si agitatia temperamentala a rudelor noastre, italienii din nordul Italiei influentata insa de rigoarea teutona a populatiilor germanice, impreuna cu care s-au topit in creuzetul montan, nascand un popor deosebit, poporul sudtirolez. In mod categoric Alpii trebuie vizitati de catre toti cei pasionatii de natura, chiar si pentru a avea un termen de comparatie cu Carpatii nostri, pe care dupa aceasta tura nu-i consider mai prejos, chiar daca nu sunt atat de inalti si nici atat de extinsi ca arie geografica.

Deasemenea Alpii constituie un model de exploatare si valorificare de catre aceste state a potentialului lor turistic, o sursa ideala de inspiratie si pentru noi, care avem o tara poate mai generos daruita decat tarile vizitate de catre mine cu toate formele posibile de relief si intr-o structura mai echilibrata. Am putea insa sa construim mult mai multe partii de schi si mult mai multe telecabine care sa poarte publicul spre crestele muntilor si spre statiuni montane noi si zone neexploatate inca turistic. Spre deosebire de popoarele din Alpi, noi mai avem inca mult de construit pana la saturatie in acest domeniu.

M-a impresionat mult varietatea peisajului montan din Alpi, nici un pas nu semana cu celalalt. Incepand de la gradul de inclinare al versantilor, continuand cu culoarea stancilor si conturul crenelat sau nu al crestelor si pana la designul foarte variat al serpentinelor. Daca in Glosglockner drumul era relativ lat si virajele desenate sa fie negociate in viteza, pasurile mai vechi in special, cum ar fi Furka pass sau versantul dinspre Austria al pasului Stelvio, au drumurile inguste, iar virajele isi merita numele de "ace de par", mult mai stranse decat transfagarasanul nostru, incat trebuia sa claxonezi inainte sa te angajezi in ele, ca sa nu te pomenesti cumva cu vre-un alt motociclist neglijent sau prea grabit in fata ta. Automobilistii nu prea se aventureaza pe traseele 'negre" si nu constituie o problema majora, dar totusi trebuie avut multa grija.

Fiecare regiune strabatuta avea specificul ei arhitectural, de la perfectionist finisatele locuinte austriece, construite intr-o sistematizare riguroasa si cu toate firele de iarba ale gazoanelor tunse la aceeasi inaltime si traditionalele case de lemn tratat si vopsit din Elvetia, la dezordinea pitoreasca a masivelor edificii din piatra din orasele italiene pe care trebuia sa le ocolesti sau chiar sa treci prin unele, sau prin ulite inguste si intortocheate. De la bisericile gotice austriece sau elvetiene, turlele ultimelor fiind impodobite cu splendide ceasuri ultrafinisate cu cadran sidefat, la campanilele lacaselor de cult italiene care sfidau gravitatia, de la acoperisuri moderne acoperite cu tabla lindab austriece, la solzii de piatra a acoperisurilor din vechile asezari italiene. Alpii trebuie vizitati de catre toti cei care au posibilitatea, macar o data in viata.

Cazare in muntii Alpi

Fiind vorba de un circuit in care accentul s-a pus pe mobilitate, nu am petrecut prea multe ore in nici una dintre pensiunile sau campingurile unde am tras. In general le gaseam dupa orele 18 cand se insera si de regula abia a doua zi aveam surpriza placuta de a descoperi cadrul natural in care erau plasate. Totusi, deoarece cel putin la inceputul turei aveam cu noi si cativa pretentiosi, am putut sa ne convingem cel putin ca peste tot in Alpi, aspectul calitatea dotarilor si serviciile erau in acord cu clasificarea hotelului sau pensiunii.

Hotelurile mi s-au parut intotdeuna si la fel ca si in Romania, locuri cam impersonale cu toate dotarile lor de exceptie. Sunt pentru cei care cauta confortul standard si nu culoarea locala. Disciplina prusaca se face simtita peste tot in hoteluri. Intr-unul dintre ele au cam strambat din nas cand ne-am asteptat prietenii in lobby, mai ales cand colegul meu de tura, cel alaturi de care am si terminat-o a cerut parola de wifi pentru telefonul unuia dintre cei cazati si receptionerul a solicitat ca acela sa vina in persoana sa o ceara.

Mi-au placut pensiunile, in primul rand pentru micile amanunte care le particularizau, o anume specie de panselute de Alpi, mobilierul facut la comanda, decoratiunile particulare, tablourile adesea de familie, sau caricaturile hazlii de pe pereti. Preturile practicate erau in Austria in jur de 60-100 euro hotelurile toate de 3-4 stele, 25-35 euro pensiunile si 15-25 euro locul in camping.

In Italia erau cu 20-30% mai ieftine, iar in Elvetia cu aceleasi procente si chiar mai mult, mai scumpe. Toate cazarile de o noapte exclusiv cele la camping, includeau micul dejun. Peste tot, dar in special la pensiuni erai inconjurat de amabilitatea politicoasa a gazdelor, iar in Sarentino, proprietara italiana a pensiunii, afland ca suntem romani, s-a asezat cu placere la masa cu noi la taclale. Imi amintesc cu placere de pensiunea din Villach, tinuta de fostul sef al politiei, un exemplu de minutiozitate privind curatenia, ordinea desavarsita si aspectul general impecabil, chiar daca nu era o pensiune luxoasa. Este una dintre fotografiile pe care le-am selectionat in top 10. In Muhlbach, ajungand pe ploaie, proprietarii pensiunii ne-au oferit cazare gratuita in propriul garaj si pentru motociclete, desi nu aveau nici o obligatie in acest sens... Trezindu-ma devreme, am putut sa vad cum la ora 6:30 venea furgoneta furnizorilor cu alimente proaspete pentru micul dejun, iar gazdele pregateau in liniste si constiincios sala de mese, pentru a astepta de la 7 oaspetii la micul dejun.

Campingurile ofereau toate confortul standard la care m-am asteptat, respectiv gazon nivelat, curatenie impecabila la spalatoare, dusuri si grupurile sanitare, apa calda la discretie, zone de joaca pentru copii, iar cele elvetiene mai tehnologizate usi automate si silentioase cu fotocelula, muzica anticonstipatie care pornea automat cand paseaim pragul, uscator si masini de spalat incluse in pret. Doar in Italia conditiile erau mai spartane si a fost chiar amuzanta intamplarea dintr-un camping de langa Beluno, unde am capatat un tub de plastic cu snur de agatat la gat care continea doua fise pentru de doua ori cate 4 minute de dus. Dar am fost informat cu amabilitate ca pentru 2 euro bucata, pot primi cate fise vreau.

De cel mai frumos camping am avut parte in sudul Elvetiei linga Belizona, unde intr-un climat mediteranean cresteau palmieri si debordau florile, iar campingul avea inclus in pretul mai mult decat rezonabil si acces la o piscina perfect pusa la punct. Atat pensiunile cat si campingurile abunda in Alpi, ajunge doar sa te uiti in localitati dupa firme le lor sau sa intrebi, insa campingurile sunt de gasit doar cu gps-ul, fiind de regula ascunse dupa perdele de copaci si departe de drumul principal. Indiferent unde te cazezi vecinii sunt educati si politicosi, nimeni nu se inghesuie, nimeni nu striga, nimeni nu pune muzica la maximum si normal am scapat de cosmarul meu permanent din Romania si anume invazia manelelor din toate statiunile noastre, de la mare pana in creierii muntilor. In Elvetia a venit doar la lasarea intunericului un batran amabil dintr-o rulota si mi-a oferit o ceasca mare de cafea, gest care avand in vedere ora, m-a lasat cam perplex. Smile

Obiective turistice si activitati in muntii Alpi

Este extrem de util ca gps-ul cu care pornesti la drum sa aiba incarcate alaturi de harti si punctele de interes turistic de pe traseu, altfel poti sa treci pe langa numeroase obiective interesante, istorice, arhitectura sau arta, fara sa stii macar de ele. Fiind vorba de o tura care s-a intins pe 3000 km nu se punea problema sa zabovim prea mult intr-un loc, ca sa vizitam muzee de exemplu.

Ne-am concentrat in primul rand pe frumusetile naturale pe care le oferea fiecare regiune strabatuta, pasurile superbe de altitudine, apoi ghetarii si peisajele montane coplesitoare, pe care probabil ca doar in Alpi le poti admira, torentii si cursurile de apa si localitatile pitoresti din vai. Totusi in afara de acestea, am cautat si repere arhitectonice si culturale specifice fiecarei regiuni strabatute, ne-am oprit sa admiram case pensiuni si biserici, de la asezarea superba si sobrietatea studiata sau chiar luxul celor din Elvetia, la nebunia de culori si dezordinea pitoreasca a ulitelor italiene, intortocheate si inguste fiecare avand in centru biserica din piatra cu campanile separate, inalte si zvelte care sfideaza legile fizicii.

Nimic nu se compara cu aceasta forma de zbor terestru, ma refer la motociclism, cand descoperi peisajul din unghiuri mereu inedite, uneori inclinat la maximum posibil in acele de par, alte ori urcand sau coborand pante neverosimil de abrupte. Si mai ales poti sa opresti aproape oriunde, pentru a imortaliza pe cardul aparatului foto imagini care te bantuie apoi ani intregi.

Cred ca am facut mai mult de 1200 de fotografii si mi-a fost foarte greu sa aleg 10 pentru acest concurs, deoarece cel putin alte 100 meritau sa intre in aceasta selectie. Mai ales daca alegi ca si mine casca "open face", nimic nu te separa inclusiv de curentul si vantul resimtit in obraji, de miresmele tinuturilor strabatute, de aerul tare si rarefiat al crestelor montane, atunci cand strabati pasurile, sau de parfumul cetinei de brad sau al pajistilor cand cobori in serpentine din zona alpina versantii abrupti si drumul serpuieste apoi in vai inmiresmate.

Nu pot face o comparatie discriminatorie intre tot ceea ce am vazut in tura asta, deoarece as alege doar intre grade diferite dar similare de frumusete. Asa ca "m-am dat" mii de km intr-un paradis al motociclistilor, iar cauciucurile mi s-au ascutit devenind trapezoidale de cate viraje am abordatLaughing . Si cred ca daca concediul nu s-ar fi terminat nu ma intorceam acasa cu una cu doua, ci probabil ca asi fi inca si azi acolo, fara sa ma satur o clipa de aceasta viata nomada pe doua roti in tinuturile acelea de vis.

Impresii si ponturi despre muntii Alpi

Totusi daca asi face un top al peisajelor care m-au impresionat, acestea ar fi salbaticia de stanca cenusie a Glosglocknerului austriac cu ghetarul sau accesibil de aproape privirii si soseaua de acces gandita special pentru motociclisti, inclusib bikers-nest-ul din varf, poezia greu de descris si definit a pasului Grimsel din Elvetia, la fel peisajele, ghetarii si vaile abrupte din zona Furka pass, in general splendoarea inegalabila a inzapezitelor pasuri elvetiene, pasul Stelvio din Italia cu coborarea halucinanta spre Austria, Dolomitii unici probabil in lume, cu crestele lor rosiatice si plesuve si sa nu uit, nebunia arhitectonica a Venetiei.

Dar nu pot uita nici multe, multe alte peisaje panoramice sau precis localizate de-a lungul acestei calatorii minunate, lacurile glaciare de pe Sustenpass si valea inecata in ceata in care am coborat, orasul Merano pitoresc asezat la confluenta a trei vai, caprele negre din pasul Novena, peisajul mediteranean de la Belizona, curbele suprarealiste de pe passo di Spluga, splendoarea zonei St Moritz, si situatiile inedite cand dupa cativa zeci de kilometri prin vai si tuneluri se ramifica brusc dupa cate o casa o poteca asfaltata care te proiecteaza in cateva minute la inaltimi ametitoare, crosetind aproape la nesfarsit acele succesive de par pentru ca dupa fiecare dintre ele peisajul ramas in urma sa capete amploare, pana cand intreaga vale se intinde la picioarele tale.

Deasemenea nu pot uita oamenii, caracterele diverse ale tovarasilor mei care s-au revelat ca de obicei la greu, cand doua zile am fost urmariti de vreme rea, de ploi in vai si de ninsori si viscole in pasuri si unii dintre noi si-au pierdut rabdarea, sau chiar mai rau si-au revarsat frustrarea asupra celorlalti.

Si nu pot uita nici corectitudinea, amabilitatea si cooperarea celui de la care ma asteptam cel mai putin, a colegului cu care am ajuns aproape sa inchei aceasta tura si care ar fi venit cu mine inclusiv la Venetia daca cauciucul polizat pana la panza de miile si miile de curbe nu l-ar fi obligat sa se intoarca la Villach dupa ce am ajuns in Dolomiti.

Nu pot uita amabilitatea ospitaliera si totodata sobrietatea si nevoia de ordine a austriecilor, la fel temperamentul latin si limbutenia italienilor, la fel stabilitatea asezata in secole de pace si perfectionismul elvetienilor. Imi amintesc cu placere de colegii motociclisti francezi austrieci, germani, elvetieni si de diverse alte natii cu care m-am intilnit si am fraternizat in pasuri, sau m-am duelat amical pe serpentine, sau cu care m-am intalnit la gigantica intrunire de 80 de mii de motociclisti de la Fackensee din Austria la care am participat si eu in ultima zi, prima intrunire unde nu am intilnit pe nimeni beat si nici un scandalagiu. In schimb organizare perfecta in ciuda aglomeratiei si conditii optime creeate pentru toata lumea.

E greu sa scriu ceva la acest capitol pentru ca am inteles chiar si situatiile mai putin placute sau bizare pentru cineva care vine din est, situatii legate de ordinea si disciplina din Austria de exemplu, de imposibilitatea de a iesi de pe sosea pe nici un drum forestier, accesul fiind interzis prin indicatoare si bariere. Asa ca aceasta sectiune va fi foarte scurta.

Nu mi-au placut benzinariile fara personal din Italia unde trebuia sa ghicesti destul de exact cata benzina iti incape, altfel ramanea la pompa si nici taxele nejustificat de mari de autostrada, desi nu aveam oricum intentia s-o folosesc decat la drumul spre Venetia, unde tocmai datorita preturilor mari de autostrada, oamenii preferau sa se ambuteieze la nesfarsit pe intortocheatele lor sosele laterale.

Sfaturi pentru cei care vor sa viziteze muntii Alpi

In primul rand sa-si planifice cu atentie traseul daca vin cu masina sau motocicleta, in acord cu indemanarea de care sunt capabili si manevrabilitatea si rezistenta vehiculelor. Sa stie ca inn Alpi sunt ca si iarna la schi, trasee rosii albastre si negre si ca pe cele negre nu se pot aventura decat bunii conducatori auto sau motociclistii cu experienta. Nu se porneste in Alpi cu cauciucurile uzate, ai nevoie de aderenta maxima peste tot.

Apoi sa-si planifice traseul functie de timpul disponibil stiind ca din cauza gradului de dificultate in Alpi nu poti face mai mult de 300km pe zi si e pacat sa fortezi pentru ca nu mai poti vedea nimic. E pacat sa nu opresti in punctele de interes si sa treci ca trenul prin gara fara a admira si a face cateva fotografii macar.

Este bine de stiut deasemenea ca pentru un esteuropean mediu, preturile practicate in servicii sunt ridicate, asa dar nu e prea productiv sa-ti repari masina sau motocicleta acolo. Acestea trebuie pregatite de acasa astfel incat sa fie intr-o stare perfecta, in special motorul, franele, luminile si directia. Cazarea este peste tot cu mic dejun inclus, insa preturile in restaurante sar usor de 25-40 euro un pranz decent. Alternativa este gatitul in regim propriu, cu aprovizionare din retele de supermarketuri unde preturile sunt similare cu cele de la noi. O cafea costa in general 3-6 euro, o bere 4-8 euro, depinde unde opresti.

Sa nu-si faca probleme in privinta cazarii, daca prefera cazare spot, deoarece gasesti cel putin la inceputul lui septembrie locuri de cazare peste tot. Dar sa stie ca poti obtine reduceri semnificative (cel putin 1/5) la cazarea in pensiuni daca stai mai multe zile. Recomand cazarea la pensiuni pentru ca ofera peste tot conditii optime, respect si amabilitate din partea gazdei, intimitate si liniste la preturi mult mai mici decat hotelurile si in plus si negociabile .

Ar mai fi lucruri de spus, dar pana la urma fiecare isi traieste povestea dupa propriul stil… Imi pare bine ca am avut ocazia sa retraiesc sentimentele acestui concediu, chiar si pentru cateva minute, pentru ca fiecare calatorie in care "ne reintoarcem", chiar si cu gandul ne invata aceeasi lectie: in concediu se traieste in prezent – ca sa ne putem hrani cu amintirile frumoase pana la urmatoarea escapada!

Acestea sunt cateva din motivele pentru care aleg sa fiu ghidul turistic al acestui loc, "functie" care ma trimite automat in concursul "Povestea vacantei mele". Numele meu este Suciu Calin si aceasta este povestea pe care va recomand sa o votati!

Pozele mele din Muntii Alpi

Casa Moşului

Realizat in colaborare cu: Casa Moşului

Pensiunea Casa Mosului din Cârţisoara situatã în imediata apropiere a centrului comunei, te întâmpinã cu ospitalitatea specificã zonei de munte. Oamenii pe care îi veţi întâlni aici, mâncarea şi bãuturile tradiţionale de cea mai bunã calitate precum şi condiţiile de cazare de 4 stele vor crea atmosfera de recreere, confort, linişte şi relaxare pe care le-aţi dorit.

www.casa-mosului.ro

 

Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.