24 ore în Sivota

24 ore în Sivota
 

Grecia era la doi paşi. Aveam timp destul pentru un somn până la prânz în Macedonia. Cum alesesem o escală în Sivota, iar trecerea cu feribotul spre Corfu era programată în dimineaţa următoare, aveam timp pentru un răsfăţ îndelungat în perne. Doar că, nu ştiu cum se face că în toate călătoriile, ochii mei ţin morţiş să se deschidă înaintea culorilor cerului. Înainte ca strălucirea stelelor şi urmele visului să se piardă de tot. Poate e vorba de emoţii, poate e nerăbdarea cu care aştept ca soarele să ridice în aer oraşele lui de lumini, să desluşesc grădini aurii suspendate, să privesc pe îndelete cum o lume capătă prin alta mai luminoasă contur şi devine vizibilă.

Sivota

Egnatia Odos

După ce m-am bucurat îndelung de cafea şi razele dimineţii, am pornit întins spre Bitola. Bitola e superbă, lucru pe care nu l-ai observa dacă nu te-ai rătăci de două ori în ea. După câteva ceasuri, mai pe autostradă, mai pe lângă, am intrat şi pe Egnatia Odos. Anul trecut, spre Zante, m-am temut de drumul ei care trece prin şi pe sub munţi. Nu-i rău să vezi la propriu luminiţa de la capătul tunelului de cât mai multe ori, dar nu într-o Grecie ameninţată mereu de cutremure. Dar am şi eu momentele mele, când pierd benevol controlul şi mă las în voia sorţii. Şi bine am făcut.

Egnaţia Odos leagă Grecia de Turcia, e o autostradă fantastică, cu peisaje tulburătoare, munţi spectaculoşi, în special în zona Metsovo. Nu mi-a căzut niciun tunel în cap, nu a adormit niciun şofer la volan, iar surpriza a fost că spre capătul ei am văzut ceva mai frumos chiar decât luminiţa de la capătul tunelului. Tulburătoarea mare Ionică, cu eşarfele ei de culori de care mi-a fost dor.

Sivota

Sivota

Sivota

Chiar dacă se poate ajunge relativ repede de la graniţa Greciei la feribotul spre insula Corfu, uneori e mai bine să îţi oferi un răgaz şi să arunci o privire mai atentă locurilor prin care treci. Din Macedonia se poate ajunge în renumitul  orăşel Sivota de pe malul Greciei continentale pe un un traseu mai puţin obişnuit şi foarte frumos pe  ruta Bitola- Niki- Aminteo- Ptolemaida- Kozani- Siatista- Grevena- Igoumenitsa- Sivota.

Am ales o cazare la un studio din Sivota. Frumos, dar greu de găsit. Nu ştiu cum reuşesc grecii să facă atâtea străduţe întortocheate şi să caţere casele în vârful lor, că până ajungi la una, le vezi pe toate. Din fericire, astfel am  descoperit unde se afla plaja pe care mi-am dorit mult să o văd, renumita Bella Vraka. Studioul, aflat foarte aproape de mare, era aerisit, decent, curat şi cu chicinetă, foarte utilă pentru pasionaţii de bucătărie. M-am bucurat de flori, de curtea largă, de marea  care foşnea pe  aproape şi de un colţ de umbră pentru că în Grecia, din fericire, era cald...

Sivota

Sivota

Sivota

Sivota

Sivota

Sivota este un orăşel pitoresc aflat pe coasta Greciei, la 25 km de portul Igoumenitsa. Printre multele atracţii se află şi plaja Bella Vraka, inedită prin faptul că acolo se trece prin mare din Sivota pe insula Mourtemeno. Pe lângă culorile uimitoare ale apelor, golfurile pitoreşti şi casele construite în armonie cu natura, a trece pe o insulă prin mare şi cu altceva decât cu o ambarcaţiune este o experienţă unică. La fel de interesant e să-i admiri pe ceilalţi care trec. Fetele pun gentuţele în braţele domnilor, ridică rochiţa de care încă nu se pot despărţi, oferind celor de pe malul celălalt un adevărat spectacol. Alţii se opresc în mijlocul apei să se fotografieze căutând o mimică cât mai potrivită momentului, abia apoi putând păşi hotărât înainte. Unii trec în pace, în şir indian. În jur sunt măslini, chiparoşi, pini, flori. Şi fluturi. Mulţi fluturi.

Sivota

Sivota

Sivota

Sivota

Sivota

Sivota

Laguna Albastră

În mod normal, experienţa cu Sivota s-ar fi sfârşit aici. Îmi doream mult să văd şi Laguna Albastră, un loc deosebit de frumos, cu o culoare splendidă a apei, a cărei sclipire o zărisem de sus, când ne îndreptam spre Sivota. Despre acest loc se spune ba că aici s-a filmat filmul Laguna Albastră, ba că în timpurile medievale corăbiile piraţilor arabi se opreau în apropiere. Dar pe mine mă urmărea sclipirea aceea, refuzam să accept că ajunsesem prea târziu pentru excursie, iar următoarea era abia la ora 10, a doua zi, când ar fi trebuit să fim deja pe feribot, în drum spre Corfu, unde aveam planificată şi vizitarea câtorva plaje în drum spre cazare.

Sivota

Sivota

Am renunţat (în principiu) la vizitarea unei plaje, am amânat plecarea cu feribotul pentru ora 12 şi la ora 10 eram în port, fericită, cu biletele pentru excursia în jurul insulelor cu vizitarea Peşterilor Albastre şi a faimoasei Lagune, pe care grecii o numesc Piscina şi o pronunţă Pisina, ceea ce mă amuză mereu pentru că pare că-i pocesc numele. Dimineaţa era superbă, marea neobişnuit de primitoare şi calmă, căpitanul îşi pregătea bărcuţa care parcă era împrumutată de la piraţii din legende. În viaţa mea nu am văzut un om mai relaxat. M-am destins şi eu instant, aşa că m-am putut bucura de călătorie. 

Sivota

Am văzut casele aşezate în trepte ale Sivotei rămânând în urmă, am mângâiat cu ochii conturul insulelor din apropiere, am văzut silueta insulei Corfu în zare, chiar şi ale insulelor Paxos şi Antipaxos, m-am bucurat de nuanţele superbe ale apelor din jurul peşterilor, puţin mai închise decât în Zante, dar cu nişte corali de culoare mov care puneau superb în valoare gâturile albe ale stâncilor. Îl auzeam uneori pe căpitan conversând cu un călător curios. "În fiecare zi acelaşi lucru. Marea, corabia şi călătorii. Sunt locuri frumoase şi nu te plictiseşti. Uneori ai noroc şi mai vezi o femeie frumoasă..."

Laguna, ca orice minune, e greu de descris. Multe senzaţii care parcă îţi taie respiraţia, ca să rămâi acolo, imobilizat cât mai mult în starea aceea rară de extaz. Ape de un turcoaz limpede, când mai verzi, când mai albastre, după cum le desfăta lumina, un ţărm deschis la culoare, stânci albe şi verdele vegetaţiei creau un peisaj de basm.

Laguna Albastra

Laguna Albastra

Laguna Albastra

Pesteri Albastre

Şi, din această atmosferă, nu putea lipsi o poveste... Nu mă obişnuisem încă cu frumuseţea bruscă din jur, când am văzut un cuplu încercând să se urce într-o bărcuţă gonflabilă cu vâsle. Mă întrebam cum le-o fi trecut prin minte să ajungă cu bărcuţa aceea la insulă. Îmi trecuse şi mie, recunosc, dar mi-am dat seama la timp că marea nu-i lac şi am lăsat raţiunea să câştige. Îi urmăream de ceva timp şi oricâte manevre încerca domnul să facă, marea nu se lăsa păcălită, ţinându-i mereu aproape de mal. Într-un fel mă amuza situaţia, mă şi temeam pentru ei. Erau doi oameni maturi, îşi asumaseră o experienţă frumoasă, romantică, cu toate riscurile. I-am admirat enorm. Dar marea parcă îi şicana, legănând bărcuţa. "Love Story v-a trebuit..." În cele din urmă, ca în toate poveştile, dragostea a învins, sau marea a cedat şi oamenii au ajuns teferi la vaporaşul care-i aştepta în larg. Aşa că am putut să mă bucur şi eu de peştişorii care se jucau în apele transparente, de frumuseţea locului şi i-am condus cu privirea pe norocoşii care puteau rămâne la plajă până când ultimul transport îi aducea înapoi în Sivota.


Împreună descoperim multe

#LocuriMinunate

Primeşti în fiecare săptămână cele mai noi articole direct pe e-mail.